26 mar. 2013

Cireşele amare de pe torturi

Gata, criza cipriotă s-a terminat. Cel puţin aşa zice aici. Respirăm uşuraţi. A fost ce-a fost, s-a făcut ce s-a făcut. Se cheamă că s-a gestionat criza. Acum putem să mergem acasă, să stăm la televizor şi să ne gîndim la mielul de Paşti. Şi mai ales să uităm. Asta cu uitatul ne iese cel mai bine.

Am uitat deja ce-a zis finanţistul ăla de la Eurogrup de s-a urcat dolarul în pom. Am uitat că plîng ciprioţii pe lîngă bancomate într-o economie din care lipsesc vreo 20% pentru următorii 5 ani. Am uitat că pînă în 2011 Cipru era o economie fanion, model de liberalism şi facilităţi financiare. Exact în vremea aia uitam că euro al nostru stătea aparent fără probleme lîngă rubla ălorlalţi. Şi mai ales uităm că mai acu încă o vreme Ciprul ar fi fost o ţară oarecare în care cîteodată, din cine ştie ce motive se trăia mai rău o vreme. Poate chiar cu 20% pentru 5 ani, doar că n-o ajuta nimeni să facă asta.

Dar uite că acum am ajutat-o şi lumea pare grozav de mulţumită. Că de fapt asta e toată deosebirea, cireaşa adăugată recent pe tort: lucrurile se petrec la fel ca înainte, doar că acum avem şi noi o contribuţie.

Şi cei mai mulţumiţi par a fi domnii cu finanţele. N-am nimic cu ei, departe de mine aiurerile alea cu finanţa modială. Nu cred că oamenii ăştia sînt mai deştepţi sau mai proşti, mai cumsecade sau mai răi, mai interesaţi sau mai dezinteresaţi decît restul. De acord, sînt mai buni bancheri decît mine. La fel cum eu sînt mai bun programator decît ei. Problema lor e una singură: aceea că pot muta de colo dincolo o sumă comparabilă cu PIB-ul Ciprului cu uşurinţa cu care rad o bere. Nici asta nu mă deranjează, slavă Domnului că nu trebuie s-o fac eu. Dar am senzaţia că li se pare că asta i-ar îndritui cumva la unele sfaturi care m-ar privi. De aici au rezultat cîteva sugestii pentru domniile lor.

Dragii mei,

1.Să nu cumva să vă îndemne Necuratul să mă trimiteţi la muncă. La muncă ştiu să mă duc şi singur. Nu mă puneţi să detaliez, că nici măcar voi n-aveţi atîţia bani de şampoane şi deodorante.

2.Să nu vă treacă prin cap să mă îndemnaţi la "mai multă informare şi mai multă responsabilitate". Nu eu am inventat tot balamucul ăsta şi mi se pare suficient că sînt obligat să-l trăiesc. Vă spun de pe acum: nici prin gînd nu-mi trece ca, în ziua în care o să mă duc la arie, la coasă sau după fîn, să-mi atîrn de gît NYSE, FTSE, DAX şi ce-o mai fi şi să mă apuc să le consult mai des decît fumez.

3.Lăsaţi clătinatul ăla competent din cap gen "Noi ştiam", "Noi am avertizat", "Noi vă ajutăm". Ştiaţi pe nevoia. Şi dacă aţi fi ştiut n-aţi fi spus-o nici amantei, că ştiutele astea costă o căruţă de bani. Serios vorbesc, lăsaţi-o aşa, mai bleagă, în păpuşoi. Nu că le-aş şti eu pe toate, ştiu doar cîteva bune şi cîteva rele. Ca fiecare despre fiecare. Şi zic că lucrurile sînt bine aşa cum sînt. Dar dacă insistaţi prea tare pe partea asta mă zgîndăriţi să mă gîndesc la etica bancară. Sau, mai rău, dacă există aşa ceva. Şi nu vreau.

Acu gata, puneţi-vă mînecuţele şi la treabă. Contez că fiecare dintre noi şi-o face bine şi cel mai bun semn e cînd nu auzim unii de alţii.

.j