13 mar. 2013

Dacă tot e să dăm ceva Cezarului, să nu-l uităm nici pe dl.Nicolăescu

Am scris că sînt de acord cu desfiinţarea caselor de asigurări. Ministrul Sănătăţii face un prim pas şi reorganizează prin desfiinţare casele judeţene şi DSP-urile. Viitoarele structuri regionale ne oferă şansa să economisim 35% la cheltuieli de personal şi să tragem nădejdea că vor funcţiona mai eficient.

Am de făcut două observaţii. Prima e simplă: e firesc să salutăm o măsură despre care credem că e bună indiferent de ce parte a gardului e ministrul. Veştile despre austeritatea şi eficienţa birocraţiei vor fi întotdeauna bine primite.

A doua idee e mai complicată. Nu e cazul să uităm, şi prin urmare n-o să uităm, riscul ca noua birocraţie să fie mai ieftină dar mai proastă. Ieftin şi prost am văzut, ieftin şi bun mai rar sau deloc. E notoriu obiceiul politicianului român de a omite din calcule cheltuiala cetăţeanului, în bani, dar mai ales în timp şi nervi. La fel de notoriu ca şi obiceiul complementar, de a mărturisi periodic, în gura mare, în direct şi la ore de vîrf, că nu doarme de grija aceluiaşi cetăţean ai cărui nervi şi timp le omite din calcule.

Pe termen mediu mă interesează prea puţin dacă ministerul are în vedere menţinerea contribuţiei obligatorii la serviciile de sănătate de bază sub formă de asigurare sau o naţionalizează sub formă de taxă. Administrarea de către casa de asigurare de stat s-a dovedit la fel de păguboasă ca orice altă administrare de stat. Falimentară şi compromiţătoare pentru ideea de asigurări de sănătate. Nu mai avem nădejde decît de la sectorul privat. Desfiinţarea CNAS ar reprezenta recunoaşterea onestă a acestui faliment. Nu ne pricepem, mai bine nu facem.

Dar dacă se continuă pe ideea ca banii colectaţi sub o formă sau alta vor fi cheltuiţi doar la spitalele de stat, atunci avem probleme serioase de care ne-am ocupat deja şi ne vom mai ocupa la timpul potrivit.

Pînă atunci, la bună vedere, domnule Nicolăescu!

.j