10 mar. 2013

În atenția domnului Mircea Diaconu și a colegilor săi de elită intelectual-politică

"putem spune și noi 'vă luați Carrefour și toate astea'"
 (Mircea Diaconu, citat de Ziare.com)

Sigur că puteți să spuneți, domnule Diaconu, da' de ce să nu puteți să spuneți. După cum merg lucrurile în ultima vreme, m-ar fi mirat să n-o spuneți.

Doar că nu voi i-ați adus nici pe Carrefour nici pe Renault și nici pe alții. Eu i-am adus. Nu voi aveați nevoie de Carrefour și de Renault, eu aveam nevoie. Voi puteați să trăiți bine mersi cu teniși de mușama de la chinezi și cu robineți de la ruși. Eu nu mai vroiam să trăiesc așa. De-aia au venit. Că eu vroiam să muncesc într-o uzină condusă ca în vest și după aia să-mi cumpăr sacul cu detergent dintr-un magazin ca alea din vest. Așa cum fac ăia din vest. Că asta am înțeles eu cînd am fost acolo: dacă munca e condusă bine atunci ies banii și de detergenți și de școli bune și de autostrăzi. Și se și cheltuie cum trebuie.

Ce ați făcut voi a fost să-i așteptați și să le luați șpaga. Voi i-ați învățat că în România nu se trăiește din salariu, se trăiește din șpagă. Voi i-ați invățat că în România nu se fac contracte ci aranjamente. Voi i-ați învățat că în România nu există afaceri profitabile ci doar monopoluri cumpărate de la stat cu bani negri. Și că  la noi managementul și politica sînt un fel de aflări în treabă pentru cei care nu se pricep la nimic altceva.

Mai rău, ați încercat să ne convingeți și pe noi că nu e nicio diferență între venit muncit și șpagă, între contract și mica înțelegere sau între afacere cinstită și tun la stat. Să susțineți că de fapt și dincolo e tot cam ca la noi. Ați invocat slăbiciunile omenești. E adevărat, peste tot sînt slăbiciuni omenești. Dar nicăieri slăbiciunile omenești nu au mers pînă la  pierderea criteriilor. În oricare altă parte a lumii furtul a rămas furt și munca se numește încă muncă.

Pentru că atîta ați putut voi înțelege: că nu există muncă onestă ci doar furt și nici venituri corecte ci doar sinecuri. Voi, care credeți că vă pricepeți la orice. De pildă la politici agrare, pentru că ai jucat într-un film cu pomi și vaci. Sau la condus o întreprindere pentru că ai fost toată viața director la comuniști. E cam același lucru.

Nu, nu vă pricepeți la nimic. Să nu-ți închipui că e cineva care nu știe cîte parale faceți. N-ar fi nicio rușine să nu te pricepi. Rușine e cînd nu recunoști că nu te pricepi, cînd te sperie doar gîndul că ai putea să te pricepi la ceva și că ar trebui să te apuci de muncă. Dacă te-ai pricepe la ceva anume ar trebui să recunoști că la restul nu te pricepi. Din respect pentru pricepere, a ta sau a altora, și pentru lucrurile bine făcute de tine și de ceilalți. Dar atunci nu mai poți să bați cîmpii la televizor despre orice-ți tună prin cap.

În țara asta nu sînt doar oameni ca voi. Mai sîntem și noi, dintr-ăștia care muncesc și se mai și gîndesc cum s-o facă bine. Noi, ăștia, știm că n-avem decît de învățat de la vest. Că doar dacă vrei să muncești ca în vest ai nevoie de justiție ca în vest, de management ca în vest și de învățămînt ca în vest. De-aia noi avem nevoie de Schengen, nu voi. Că prost poți să mori și dacă stai numai acasă. Da' ca să te destupi la minte trebuie să mai și umbli.

Cam asta vroiam să vă spun, domnule fost director de teatru, fost parlamentar, fost ministru, actualmente vice la PNL. Că atunci cînd vorbești cu „noi” e bine să-ți iei unele precauții, vezi că lumea pune la suflet.

ps.Dacă aș fi șef la Carrefour și v-aș prinde prin parcarea mea i-aș pune pe malacii ăia cu patru clase să vă scoată de-acolo cu șuturi în cur și capete în gură. Asta aș face. Aveți noroc că nu sînt șef la Carrefour.