11 apr. 2013

Pentru un Sistem Naţional de Urgenţe Culturale pe lângă ICR


Aseară am primit vestea cea bună: "Gata, s-au rezolvat problemele. Şi chiar dacă nu s-au rezolvat, sunt pe cale să se resolve fiindcă D-l Marga, a făcut analiza cu ajutorul teoriei sistemelor şi a transmis unor reviste rezultatele (16 pagini)", declara pe internet Dragoş Paul Aligică. Textul domnului Profesor Marga poate fi găsit aici şi nu citez decât câteva rânduri, ca să nu vă privez de bucuria de a-i descoperi deliciile pe cont propriu:
"Se pot face încă multe consideraţii pe măsură ce se intră în detalii. Cele pe care le-am menţionat, cu ajutorul teoriei sistemelor, ne permit să tragem trei concluzii. Prima este aceea că problemele României la nivelul anului 2012 sunt multiple şi nu se lasă reduse la una singură. [...] În ce consta reconstructia? Nu prezint aici un program detaliat, ci numai sintagme orientative: „noua industrializare" si „agricultura de export"; „recapitalizare"; „modernizare neînjumatatita"; „democratie ca forma de viata"; „justitie eliberata"; „regim juridic al interesului public"; „politici publice în conditiile descentralizarii"; „reforma noua a educatiei"; „stat social cu noua politica a prelevarii"; „cultura orientata spre prezent si viitor", „alta selectie de personal". În forma aporetica negativa am prezentat aceste orientari în alta parte (Andrei Marga, România actuala, Eikon, Cluj, 2011).” (Andrei Marga, Reconstrucţia României)
N-avem decât a ne înclina, concluzionează corect dl.Aligică: "Noroc că omul e modest şi n-a prezentat aici un program detaliat, ci numai sintagme orientative, că ne umilea de tot pe 36 de pagini. Aşa de tare este teoria asta a sistemelor când încape pe mâna unuia priceput s-o mânuiască."

L-am invidiat sincer pe comentator că trăieşte atât de aproape de izvoarele ştiinţei, culturii şi înţelepciunii. Ce confort, mi-am zis, să trebuiască doar să întinzi mâna după bibliografia de referinţă. Nu ca mine, care m-am perpelit toată noaptea. Ce bine ar fi fost, mă gândeam eu deprimat, ca la Braşov să fi existat o bibliotecă non-stop. Acu dădeam o fugă şi mă mângâiam şi eu cu un text direct de la sursă, măcar cu un Habermans în viziunea Marga, dacă nu cu forma aporetică negativă a orientărilor, cum de bună seamă a făcut dl.Aligică.

Am realizat brusc că o prioritate ar fi un sistem naţional de urgenţe culturale. Un fel de SMURD intelectual. Nu sunt rare situaţiile când, din diverse motive - de pildă la ceas de seară rătăceşti fără discernământ pe internet în locuri nepotrivite, se întâmplă ca aparatul cognitiv să ţi se defecteze, să ajungi într-o fundătură sau într-un şanţ sau, şi mai rău, să păţeşti o fractură în înţelegerea lumii înconjurătoare. Ce frumos ar fi să poţi atunci să suni la un număr de urgenţă. Şi ăştia vin cu maşina cu tot echipamentul epistemic de bază, inclusiv un îndreptar portabil de teoria sistemelor, eşti descarcerat din paradigma greşită în care ai eşuat iresponsabil, ţi se face o evaluare rapidă şi precisă, după care ţi se administreză două citate din Marga. O să ziceţi că unul ajunge, dar vă asigur că aşa se procedează şi în urgenţele medicale: doză şoc.

Mă gândesc că poate aici bate strategia ICR de înfiinţare a filialelor regionale şi locale. Mare lucru e să ai un om cu anvergură şi clarviziune implicat în politici culturale!


.j