25 aug. 2014

Despre marginali - răspuns lui Ovidiu Neacșu

Prietenul meu Ovidiu Neacșu a scris pe facebook următoarele:
Cred că trebuie să înțelegem ȘI SĂ EXPLICĂM (later edit) cât de importantă este libertatea a mase mari de oameni care trăiesc și muncesc unii în compania altora. Evadarea câtorva din sistem nu-i ajută decât pe ei, marginal. Poți să cumperi țigări de contrabandă, să mergi la unguri după benzină, să vinzi și să cumperi la negru, să plătești cu Bitcoin, tot într-o rețea mică de oameni ca tine te vei învârti. Dar vei fi tu și alți câțiva. Restul societății tot împovărată de taxe și reglementări va fi, munca și inovația lor tot descurajate vor fi, ei tot spoliați și trași în spate vor fi.

Dar marile invenții, marile investiții, marile soluții vin de la mase mari de oameni. De-aia tehnologia vine în valuri dinspre economiile mai libere și nu dinspre alea oropsite. De-aia speranța ridicată de viață, descoperirile în știință, educația de calitate sunt predominante în țările libere și nu în alea oropsite. De-aia ar trebui să promovăm o economie liberă, reducerea numărului și nivelului taxelor, privatizarea companiilor de stat și desființarea agențiilor și direcțiilor care nu fac decât să pună frână activității economice.

Dar marile invenții, marile investiții, marile soluții vin de la mase mari de oameni. De-aia tehnologia vine în valuri dinspre economiile mai libere și nu dinspre alea oropsite. De-aia speranța ridicată de viață, descoperirile în știință, educația de calitate sunt predominante în țările libere și nu în alea oropsite. De-aia ar trebui să promovăm o economie liberă, reducerea numărului și nivelului taxelor, privatizarea companiilor de stat și desființarea agențiilor și direcțiilor care nu fac decât să pună frână activității economice.
Răspunsul meu e întemeiat pe două premise:

Prima este o definiție proprie - deci provizorie, și negociabilă - a marginalului: marginalul este un individ care are motivația și capacitatea să gîndească și să acționeze în răspăr cu norma general acceptată. Aici includ norma juridică dar și norma științifică sau morală. A fi marginal implică o doză considerabilă de creativitate. După experiența și lecturile mele marginalii sînt foarte rari.

A doua este interpretarea proprie a celor spuse de Ovidiu, care și ea poate suferi amendamente în urma unor clarificări. Din cîte înțeleg eu Ovidiu postulează un sistem normativ optim sau aproape de optim, și în plus continuu reformabil, în care toți oamenii sînt liberi și creativi înăuntrul sistemului și prin urmare încălcările de normă vor fi în mare excluse. Aș deduce că marginalii creativi, cei despre care spuneam mai sus că sînt rari, ar putea eventual să gîndească, dar în virtutea sistemului n-ar ajunge să acționeze pentru că sistemul ar absorbi spontan și elastic toate lucrurile bune și s-ar reforma din mers.

O observație importantă, în baza prejudecății mele inginerești, ar fi că de la hîrtie la operă e cale destul de lungă și plină de primejdii pe care lumea e în general obligată din diverse motive să o parcurgă. În lipsa contrabandei mă îndoiesc că se poate argumenta pe hîrtie că o anumită normă (sau lipsa ei) provoacă un anumit dezechilibru economic care se poate solda cu profit în beneficiul marginalului creativ. În lipsa unei monede alternative cu vitalitate, electronice dar nu numai, cum este Bitcoin, oamenii sînt greu de convins că monopolul unei bănci centrale poate fi pus în chestiune.

Lumea nu a fost convinsă de zborul cu aparate mai grele decît aerul prin demonstrații teoretice asupra portanței ci de către marginali nebuni care au zburat cu niște tărăboanțe riscînd să-și rupă gîtul.

O altă situație delicată o reprezintă cazul Snowden. Snowden se conformează destul de bine definiției marginalului. Lăsînd la o parte o sumedenie de alte chestiuni, foarte importante de altfel, pentru tehnicieni a fost crucial faptul că unele activități ale NSA, altfel foarte costisitoare, nu doar că nu întăresc dar chiar subminează securitatea SUA (a se vedea discuțiile destul de stufoase de pe schneier.com).

Cu siguranță preopinentul meu va găsi soluții problemelor descrise mai sus. Dar nu tuturor problemelor de acum și pînă în vecii vecilor, oricîte giumbușlucuri normative sau denormative ar face. Argumentul meu principial e că nu va exista pe lumea asta sistem fără fisuri. Și dacă nu curge apă prin ele, nu vedem fisurile. Ăsta cred că e rolul crucial al marginalilor. În plus mi-e greu să cred că se vor găsi argumente (istoria e împotrivă) potrivit cărora masele, prin ce știu eu ce proces misterios, vor deveni creative, și deci în lipsa unor clarificări de fond, Ovidiu e pasibil de o mîndrețe de acuză de progresism, și nu cred că vrea!

.j

 ps.nu, nu fac apologia soluției imorale sau ilegale. nici măcar Robin Hood nu mi-e simpatic din punctul ăsta de vedere. o discuție despre libertate, deși mult mai stufoasă, e similar întemeiată pe rolul istoric al marginalilor deciși să-și gîndească și să-și trăiască libertatea.
Trimiteți un comentariu