20 nov. 2014

Între partid și țară sau de ce trebuie distrusă Cartagina

Una dintre cele mai interesante teme electorale a fost dilema lui Victor Ponta, care ar fi avut de ales între a cîștiga președinția și a ceda șefia PSD unui fidel sau a desemna un candidat capabil în același timp să cîștige Cotroceniul și care să-i asigure condiția de leader de partid și de șef de guvern. Ipotetică sau nu, dilema conduce la o singură concluzie: nu e ușor să fii atotputernic chiar și în condițiile constituționale laxe ale României.

În oglindă problema rămîne și pentru Klaus Iohannis, ba chiar e mai bine conturată dată fiind situația lui care a fost excentrică față de PNL și va rămîne în continuare excentrică. Ar trebui să fie limpede pentru toți susținătorii lui: Iohannis nu a controlat PNL și nu-l va controla nici de-aici încolo. Ceea ce s-a întîmplat în PNL înaintea lui și a fuziunii nu-l privește iar ceea ce se va întîmpla după expatrierea lui la Cotroceni e eventual doar o iluzie pentru optimiști.

Entuziasmul va trece și Klaus Iohannis va rămîne cu un singur instrument politic: să reamintească și să legitimeze temele principale pentru care a fost ales. Conform constituției statului dar și conform datelor personale nu va putea influența major politica românească decît repetînd obstinat, asemenea bătrînului Cato: „Cartagina trebuie distrusă”. Iar nouă nu ne rămîne decît să-i fim alături.

.j
Trimiteți un comentariu