23 feb. 2016

Critica programării pure

Motto: „Să facem dintr-o nație de analfabeți o nație de programatori!” - din folclorul proletcultismului electronic 

O problemă tulburătoare bîntuie mințile luminate ale națiunii: ce-i spunem angajatorului? Dar nu vă pierdeți firea, mințile astea luminate au găsit și răspunsul: C++. Faptul că bietul om ar avea nevoie de o educatoare și că ar putea fi interesat dacă îți place să citești povești devine cu totul secundar. Îi spui că ai învățat programare orientată pe obiect încă din grădiniță și i-ai luat maul.

Chestiunea învățămîntului vocațional e una foarte serioasă și merită toată atenția. Ați observat ce frumos e cuvîntul ăsta, vocație? E despre o căutare de ani de zile, în care dai peste tot felul de lucruri interesante, fiecare cu povestea lui, dar într-o zi hotărăști că o să te ocupi serios doar de unul. Dacă ești prost sau ai făcut o școală proastă, o să le numești pe toate celelalte nefolositoare. Pentru că, spre deosebire de mințile luminate pomenite mai sus, eu cred că există o școală proastă și una bună. O școală proastă e aia care te scutește de tevatură, numește căutarea pierdere de timp, clasifică lucrurile în folositoare și nefolositoare și are grijă să-ți bage chestiile astea în cap de mic.

O școală bună îți spune că, chiar dacă n-o să te faci niciodată biolog, merită să afli că frunzulița aia are un nume poetic pentru că naturalistul care a descoperit-o era îndrăgostit. Că, după ce afli asta, privești lumea altfel. Că, chiar dacă n-o să te faci scriitor, merită să afli că există oameni care scriu povești frumoase, că e mare lucru să poți să spui bine o poveste și că nu e deloc ușor. Că aventura asta a căutării te constituie, că asta este povestea ta, pe care trebuie să o poți spune la 16 ani, cînd trebuie să decizi încotro. S-o spui fetelor, prietenilor sau unui angajator serios. Da, în trei limbi moderne și una clasică.

Ce-i drept, se pomenește pe acolo și de limbi străine. Aparent ar fi folositoare ca să cumperi pîine și să vorbești excel cînd ești trimis în delegație în străinătate. Cultura și istoria oamenilor care o vorbesc e la opționale. Nu, limbile astea și istoria și poveștile lor te ajută să-ți spui povestea bine. Să-l convingi pe cel din fața ta că are de-a face cu un ins cu substanță și contur, cu discurs bun. Că ești capabil să-ți pui întrebări și să rezolvi probleme, un om cu care ar bea și o bere. Și atunci să vezi cum o să-ți cumpere ăsta laptop și o să te lase în pace cîteva săptămîni, că știe că o să dovedești excelul. 

Dintr-o nație de analfabeți care învață C++ iese doar o nație de programatori analfabeți.

.j

ps.O bună parte dintre mințile luminate, care practică barbaria asta de proletcultism electronic, îi învață pe copii că limbajele de programare ne ajută să comunicăm cu calculatorul. Cu calculatorul poți comunica și cu o șurubelniță, deși e mai comod cu mausul. Limbajele de programare sînt ca să comunice programatorii între ei. Dar asta se învață la istorie și la d-astea opționale.
Trimiteți un comentariu