Dialog socratic între un adept al Adevăratului Spirit Critic, pedagogul Neagoe și elevul său, Teodosie

(public, lume bună și elită, poporeni, feisbuchiști, d-ăștia)

- Dragul meu, ai auzit tu de memorarea mecanică? Dar de spirit critic? Știi diferența dintre ele?

- Nț.

- Foarte bine. A ști că nu știi e cel mai bun început pe calea regală a cunoașterii. De obicei e și un bun sfîrșit, dar asta e lecția pentru avansați, și o s-o abordăm după ce pici bacul.

- ... (Teodosie e cu ochii în lacrimi, aflînd că nu e totul pierdut pentru el)

- Îți place ora de geografie?

- Nu!

- De ce?

- Că vaca de geogra mi-a dat 4 că n-am știut care e capitala Nilului. Sau ce suprafață are Polul Nord? Ceva, gen.

- Iată o biată victimă a terorii memoratului mecanic! - zice Neagoe către public.

(publicul aplaudă, Teodosie abea își trage mucii, dar prinde ideea din zbor)

- Dacă n-am memorat mecanic, înseamnă că am spirit critic?

- Exact!

Publicul e în extaz, Teodosie își șterge mucii, convoacă o conferință de presă și anunță că s-a decis să publice pe contributors, alături de domnul Vlaston, și să se lanseze în politică, probabil candidînd la primăria capitalei. Neagoe se adresează publicului, lumii, pe toate canalele mediatice:

- Vedeți ce simplu e? Asta înseamnă adevărata educație, totul e să găsești persoana potrivită care să-ți explice cum se face, în spiritul spiritului critic.

.j