13 mar. 2016

Înapoi la problemă

Mă uit la toată dezbaterea asta despre educație. Se publică mult. Se scrie mai bine sau mai rău, mai cu miez sau mai fără, mai la obiect sau mai pe de lături. Se arată cu degetul sau se propun soluții miraculoase. Nu prea se discută tematizat, deși ar fi cazul. De obicei ne istovim învîrtindu-ne în jurul cozii memorării mecanice și a spiritului critic, care mie mi se pare non-tema absolută. Sînt chestiuni administrative, simple și importante, pe care le trecem cu vederea. Guvernul a făcut un pas bun înainte, către o finanțare care să urmeze cu adevărat elevul. O lege care desființează inspectoratele zace undeva între cameră și senat.

Nu vreau să fac judecăți antipatice, încerc să iau piața de opinii așa cum e, că alta mai bună nu știu să scot peste noapte. Încerc să le fac tuturor credit de bune intenții. Da, și domnului Vlaston, cînd crede că informatica e soluția, și mie, cînd cred că ideea asta e profund nocivă. N-o să ajungem să stăm vreodată la masă și să încercăm să vedem cum stau lucrurile de fapt, deși mi-aș dori. Mai fac și eu haz de necaz, ca să nu-mi pierd buna dispoziție și să nu devin un bătrînel acru.

Problema e că undeva, acolo sus, diverse comisii fac programe din cuțite și pahară. Nu e nimic rău în asta, de-aia au fost puse acolo, să facă programe. Dar mă uit că programele astea se cam bat cap în cap cînd vine vorba să propună un profil al absolventului de primară, al absolventului de gimnaziu și al celui de liceu. Aceste profiluri sînt definite prin ceea ce ar trebui să știe copiii la vîrstele respective. Comisia domnului Vlaston umple programa cu informatică și expediază cultura la opționale. Comisia lui Vasile întemeiază programa pe științele omului, care ar consta din educație sexuală, prim ajutor, educație cetățenească. Spre norocul vostru, comisia lui Oproiu bea bere la Ionică și n-are niciun chef de reformat programe, că ați vedea voi.

În situația asta, am cîteva mari întrebări. Dacă elevii la diverse vîrste au profiluri atît de diferite, dacă soluțiile sînt atît de diferite, nu cumva comisiile rezolvă probleme diferite? N-ar trebui să rezolve aceeași problemă? Sînt informatica și primul ajutor soluții pentru analfabetismul funcțional sau pentru decalajul dintre urban și rural?

Și m-aș mai întreba cum te simți tu, membru de comisie, cînd stai în birou, te citești pe contributors, constați mulțumit cîtă dreptate ai și decizi din pix ce o să învețe 200.000 de copiii pe an fără să-ți prea pese cum s-ar face asta? Mie mi se sparie gîndul.

.j

Trimiteți un comentariu