Cumințenia politicii...

...se numește subsidiaritate.

Tot citesc diverse justificări pentru sau contra participării la subscripția publică pentru Cumințenia pămîntului. Toate mi-au plăcut și din toate am aflat cîte ceva. Mai puțin cele cîteva care percepeau problema în termeni principiali. Sînt o sumedenie de detalii insuficient lămurite de inițiativa domnului Vlad Alexandrescu, dar o bună parte țin de un context legislativ și administrativ care nu poate fi abordat pieptiș. Nu-mi plac consecințele clasificării patrimoniale, cred că mai curînd mobilitatea e o valoare a culturii. Mi-ar fi plăcut mai tare ca inițiativa să vină de la public iar prețul să fie mai ca la piață. Nu mi-a fost foarte drag avansul achitat din fonduri publice. Aș fi preferat să fie stipulat clar că dacă nu adună suma, tranzacția cade și banii sînt returnați. Rămîne în sarcina celor care se împiedică de astfel de obiecții să explice cum ar fi făcut ei mai bine, într-un guvern fără susținere parlamentară și care la toamnă pleacă acasă.
Încerc să iau partea plină a paharului. Nu știu alt proiect public postdecembrist la care să fi fost invitați să participăm direct și să votăm cu banul. Oferta domnului Alexandrescu mi se pare de nerefuzat. Îmi place inclusiv că e în zona culturii, adică departe de urgența zilnică, dominată de emotivitate. E foarte bine că votăm cu bani, indiferent de resorturile interioare. E foarte bine că putem să nu votăm cu bani și să spunem de ce. E minunat că putem fi indiferenți și că n-avem nimic de spus. În formularea subscripției publice, proiectul nu e naționalist pentru că spune că dacă vă iubiți patria, așa cum declarați, ar fi cazul să puneți nește bani aici. Proiectul nu e nici etatist, pentru că spune să nu așteptăm să finanțeze statul tot.
Spre deosebire de alții, eu cred că e foarte bine că există indiferenți, nu înțeleg de ce ne-ar interesa pe toți un bărbos gay exilat la Paris care a dat peste cap sculptura. Chestie de subsidiaritate. Subsidiaritatea e atunci cînd inițiativa, decizia și finanțarea se opresc și se gestionează la nivelul comunității interesate și afectate direct de fenomen. Nu există cultură de stat. Un bun ministru al culturii nu poate face mare lucru pentru cultură. În schimb, un ministru rău o poate exila sau o poate ucide.
Contribuabilul de mine mi se pare cîștigat în orice situație. Dacă proiectul iese, a ieșit pentru că a fost susținut mai curînd de public și mai puțin de jumătate guvern. Dacă proiectul nu iese, nu iese pentru că publicul nu are chef de toate fanteziile guvernului, care guvern ar trebui să fie mai precaut. A, de ce nu a scăzut domnul Alexandrescu taxele? Păi, d-aia, că a fost un amărît de ministru la Cultură, nu Dan căpitan de plai. Dovadă că a fost obligat să plece după cîteva luni. După ce dai bani sau nu dai sau ești indiferent la cîteva proiecte de-astea, ai toate motivele să pui în chestiune sistemul de taxe.
Cred că e o bună pentru că e o idee subversivă. Votați pentru, votați contra, fiți indiferenți. Dar susțineți ideea subsidiarității, care vă permite să votați pentru sau contra sau să vă abțineți cu consecințe predictibile la buzunar. O guvernare bună înseamnă taxe minime plus proiecte publice finanțate prin subscripție publică.

.j