Sîntem o naţie de simbriaşi obosiţi, iresponsabili şi inventivi.
Din cauza asta baia arată cum vrea faianţarul, nu cum vrem noi. Atelierele auto prestează ce vrea mecanicul, nu repară maşini. Pacientul capătă ce vrea doctorul, nu ce-i trebuie la sănătate. Elevii capătă ce pot profesorii şi ce le tună lor prin cap să livreze, nu educaţie. Cetăţeanul capătă de la funcţionarul public un cap în gură, nu un serviciu. Şi de la guvern, poporul capătă o m...e cu gutuie.
Dacă nu ne intră bine în cap că trebuie să învăţăm că banii, prestigiul, succesul, fericirea sau cum i-o mai fi zicînd, se capătă în raport cu folosul pe care îl producem, mai bine ne aruncăm pe gîrlă. Aţi înţeles corect: trebuie să învăţăm, că de ştiut nu ştim.
Nu moare nimeni că nu ştie, moare că nu vrea să înveţe.
.j
ps.Mămăliguţa cu brînză şi smîntînă e mai bună la Roata norocului decît la Ceasul rău, deşi e mai prost prezentată. Ah, şi sucul de mere e mai mişto decît limonada. Asta aşa, că sînt eu exigent, că în rest se poate mînca rezonabil la ambele.
10 aug. 2013
2 aug. 2013
O ţară ieftină
Ştiţi faza cu urşii şi cu scoţianul care a zis că ni-i împuşcă pe toţi pentru că sîntem o ţară ieftină? Am comis stîngăcia să întreb o persoană pe Fb "bine, dar nu sîntem o ţară ieftină?". Drept pentru care persoana a ales să se indigneze şi să-mi trîntească prietenia în nas. După ce m-am gîndit puţin am ajuns la concluzia că persoana n-avea dreptate. Uite de ce:
O ţară cu un sistem de educaţie în colaps, care n-are de gînd să facă nimic semnificativ ca să îndrepte lucrurile, e o ţară care n-are nimic de spus copiilor ei. Iar o ţară care n-are nimic de spus copiilor ei e o ţară ieftină.
O ţară în care singurele forme de prestigiu sînt cele asociate cu puterea arbitrară, şi deci iresponsabilă, şi cu banii, este o ţară ieftină.
O ţară incapabilă de discernămînt şi de ierarhii, incapabilă să secrete elite şi să accepte modele este o ţară fără valori. Adică o ţară ieftină.
O ţară în care nu Adevărul, dar nici măcar exactitatea, nu Dreptatea, dar nici măcar justiţia nu au prea mare importanţă este o ţară ieftină.
O ţară în care a pleca sau a rămîne este o alternativă dramatică, lipsită de un spaţiu al deciziei personale, prima soluţie fiind mai curînd expresia evadării disperate iar cealaltă mai curînd expresia unei neputinţe iobăgeşti, ei bine o astfel de ţară este o ţară ieftină.
O ţară veşnic nemulţumită de prezentul ei, dar care nu e capabilă să-şi formuleze viitorul decît în dezacorduri, e o ţară fără vocaţie, adică o ţară ieftină.
.j
ps.Hai că mi s-a răcit berea cea ieftină, vă las, sper c-aţi priceput.
O ţară cu un sistem de educaţie în colaps, care n-are de gînd să facă nimic semnificativ ca să îndrepte lucrurile, e o ţară care n-are nimic de spus copiilor ei. Iar o ţară care n-are nimic de spus copiilor ei e o ţară ieftină.
O ţară în care singurele forme de prestigiu sînt cele asociate cu puterea arbitrară, şi deci iresponsabilă, şi cu banii, este o ţară ieftină.
O ţară incapabilă de discernămînt şi de ierarhii, incapabilă să secrete elite şi să accepte modele este o ţară fără valori. Adică o ţară ieftină.
O ţară în care nu Adevărul, dar nici măcar exactitatea, nu Dreptatea, dar nici măcar justiţia nu au prea mare importanţă este o ţară ieftină.
O ţară în care a pleca sau a rămîne este o alternativă dramatică, lipsită de un spaţiu al deciziei personale, prima soluţie fiind mai curînd expresia evadării disperate iar cealaltă mai curînd expresia unei neputinţe iobăgeşti, ei bine o astfel de ţară este o ţară ieftină.
O ţară veşnic nemulţumită de prezentul ei, dar care nu e capabilă să-şi formuleze viitorul decît în dezacorduri, e o ţară fără vocaţie, adică o ţară ieftină.
.j
ps.Hai că mi s-a răcit berea cea ieftină, vă las, sper c-aţi priceput.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)