„Metoda intuitivă” are o istorie foarte mișto. Prin anii '60 toată lumea credea că o să ne mîntuim prin tehnologie, adică o să ne băgăm un cip în cur și o să zburăm în cosmos, unde o să fim fericiți. Aviz amatorilor progresiști, situația a mai fost și o să mai fie, urmăriți cu atenție programele noastre. Nasulia s-a produs cînd cu sputnikul sovietic (1957), care a lăsat cu gura căscată lumea occidentală dar, mai ales, i-a enervat pe americani. Rușii aveau reputația de buni matematicieni, așa că toată lumea civilizată s-a dat cu capul de pereți să inventeze o nou mod de a preda matematica, ca să facă copiii deștepți. Îmi pare rău, huburile de clustere nu se inventaseră încă. Ședeți tranchili, nimeni nu a rămas cu capul pe umeri. În lumea anglo-saxonă s-a numit New Math, în lumea francofonă s-a numit mathématiques modernes și a fost ilustrată în special de metoda Papy.
Georges Léopold Anatole Papy a fost un belgian care, în loc să se apuce, ca orice bun belgian, de goffre, bere sau ciocolată, s-a apucat de pedagogia matematicii. Eram în treapta întîi la liceul din Săcele, cînd un prieten din Brașov mi-a zis că ei fac matematică după Papy. Eram mult mai bun ca el, dar tot m-am simțit umilit, habar n-aveam cine e Papy. Într-o zi mă duc la un prieten, prof de mate, și văd în bibliotecă Matematica după Papy, două volume grosciorele, l-am luat pe primul. Cînd îl deschid, era plin cu poze. Păcat că nu era selfie pe vremea aia să-mi fi văzut mutra. Nu mai trebuia să socotim, era suficient să desenăm linii cu carioci roz și eram deja mai buni ca rușii! Matematica elementară urma să fie o chestie cu mulțimi, baze de numerație, altele decît 10, și diagrame.
New Math și mathématiques modernes au fost îngropate decent, nu foarte mult după naștere. Miștourile au fost enorme, s-au scris cărți cum ar fi „Why Johnny Can't Add: The Failure of the New Math” de Morris Kline. Care zice că „mathematics is a cumulative development and that it is practically impossible to learn the newer creations, if one does not know the older ones”. George F. Simmons a scris despre elevii care au auzit despre structuri comutative dar nu știu tabla înmuțirii.
În 1965, Richard Feynman scrie în „New Textbooks for the 'New Mathematics'”
„If we would like to, we can and do say, 'The answer is a whole number less than 9 and bigger than 6,' but we do not have to say, 'The answer is a member of the set which is the intersection of the set of those numbers which are larger than 6 and the set of numbers which are smaller than 9' ... In the 'new' mathematics, then, first there must be freedom of thought; second, we do not want to teach just words; and third, subjects should not be introduced without explaining the purpose or reason, or without giving any way in which the material could be really used to discover something interesting. I don't think it is worth while teaching such material.”
.j
