20 iun. 2016

Brevetul de înotător e calea cea mai sigură spre înec

Eram destul de mic și nu mai țin minte cum am ajuns la cursul ăla de înot, țin minte doar că l-am absolvit și că m-am ales de pe urma lui cu un brevet de înotător. Nu aveam nici cea mai mică idee ce aș putea face cu el, eram doar mîndru că-l am. Poate că mă duceam să trec la Olt, arătam brevetul și Oltul, impresionat, își desfăcea apele ca Marea Roșie în fața lui Moise, dar nu știu să vă spui că n-am încercat.
Doar că, mulțumită Celui de Sus, am primit, ca și în alte dăți, cuib pe gratis, ca barză chioară ce mă aflam. Un nepot de verișoară din Mangalia era scafandru de mare adîncime, cîntăreț la trombon și luptător de greco-romane. Impresionant, trebuie să recunoașteți. Am făcut multe chestii cu Tavi, aș fi vrut să fac și mai multe. Dar, în cazul ăsta, el a fost doar veriga lipsă, că întîlnirea miraculoasă a fost într-o zi la piscina de la Alpin, loc de fițe brașovean, cu un tip care s-a recomandat prietenul lui Tavi, văru-tu, scafandru. Ce să zic, mă bucur ca de orice prilej de bere. Și continuăm noi să dăm din mîini și din picioare prin apa piscinei de la Alpin. Eu cu brevet, el fără. Doar că la un moment dat noul meu amic, scafandrul, se uită atent la mine și zice tu ai o problemă, înoți ca înecatul. N-ai învățat la școală că oamenii plutesc în mod natural? Știi că sîntem în bună parte apă și că plămînii sînt plini cu aer? Știi ce greu e să ne ducem la fund? Și îmi face vreo două demonstrații, mă pune să le reproduc, o fac cu plăcere, drept pentru care rămîn cu gura căscată. Tipul era un foarte bun pedagog, și mai și vorbea pe limba mea. Mi-a spus o chestie uimitoare: înotul nu e despre cum să scapi de înec ci despre cum să trăiești în apă. Te poți îneca doar în două feluri. Fie nu mai ai energie, și atunci ești mort și pe uscat, fie ai energie și ți-o consumi pe toată străduindu-te să te îneci. .j ps.am aplicat la copchilă, garantez că funcționează, e ca delfinul în apă, pentru detalii mă contactați pe privat. pps.nu știu de ce dar am impresia că sîntem pe opțiunea doi. ppps.educația e despre cum să trăiești în lumea de afară, nu despre cum să scapi de ea. e traducerea liberă pentru oamenii care s-au rătăcit pe gardul meu și nu pricep despre ce e vorba. în esență, e despre posibilitatea de a bea bere cu oricine.

19 iun. 2016

Anii de călătorie

„Anii de călătorie...” nu e doar titlul unui roman scris de un neamț mort, ci și o prescripție a breslelor medievale. Am aflat asta tîrziu, de la un tîmplar, tot neamț, de data asta cît se poate de viu și de simpatic, mare amator de fotbal și de bere. Dacă voiai să fii consacrat ca meșter, trebuia să-ți iei bocceluța și să ieși din sat. Să te ții, pentru o vreme, departe zeama în care ai fost crescut, să-ți iasă din cap că lumea se termină la marginea satului, să afli că se poate și altfel. Neamțul meu nu și i-a putut face, avea copil mic și regula îi interzicea să se apropie timp de doi ani la mai puțin de 50 de kilometri de casă. Ce idee splendidă, nu că? Nu erau proști, ăștia din evul mediu.

Poate că aș fi considerat-o o simplă curiozitate dacă nu l-aș fi cunoscut pe Nelu, un prieten bun din sat. Într-o zi, cum stăteam eu așa cu Nelu și beam țuică de la rudele nevesti-si din Bistrița, mă pocnește ăsta în freză cu următoarea întrebare: bă, Costine, tu ai observat că la noi în sat, cu ăștia care au lucrat la oraș, măcar în Brașov sau chiar și în Rupea, te înțelegi altfel? Uite de-aia îmi place mie de Nelu, că fără să aibă habar de breslele medievale sau de nemți celebri și morți, a reușit să mă lase cu gura căscată.

Mă uit chiar acum la o tipă micuță cu ochi oblici care tîră harnic o valiză prin Brașov. Nu pricep în ruptul capului cum într-o dimineață te scoli, înghesui cîteva lucrușoare într-o valiză și să pleci în partea cealaltă a Pămîntului. Ce căcat să faci acolo? Și uite așa am decis, cu multă vreme în urmă, că pentru un țăran e definitoriu să nu pleci de acasă decît cu treabă. Am mai decis că, prin vocație, sînt țăran.

Doar că am avut ceva noroc, vorba din bătrîni, la barza chioară îi face Dumnezeu cuib. În comunism nu aveam ce face cu banii. Eram tînăr inginer, cîștigam binișor dar, cînd venea concediul, m-apuca disperarea. Dusul la mare mi se părea o ocupație caraghioasă, cum să stai două săptămîni în căldura aia. Și într-o zi, cum rătăceam eu prin centrul Brașovului, bîntuit de spaima concediului care se apropia, dau peste agenția de turism. Habar n-aveam că ar putea exista așa ceva. Pun degetul pe Praga, se potrivea de minune cu calendarul meu de vacanță. Și uite așa am văzut Praga, Sankt Petersburg și Berlin. Am aflat că semenii mei sînt ocupați cu ceasuri, haine de blană și drujbe. Am mai aflat că semenii mei se pierd în Ermitaj și că asta nu e neapărat un defect, se poate trăi fără Matisse, dar fără drujbă e greu. După '89 am rămas același țăran norocos, am văzut Parisul, Viena, Amsterdamul sau Münchenul din obligații profesionale. Asta nu înseamnă că nu le-am bătut metodic cu pasul și că n-am încercat să înțeleg ce vedeam.

Una dintre primele măsuri ale comuniștilor a fost să interzică dreptul la libera circulație. În '90 visam la trenuri care să ducă românii afară, să vadă cum e.

.j

11 iun. 2016

Despre cum poporul român cel prost și indolent a fost cu 4 ani mai deștept și mai moral decît cea mai tare tehnologie a momentului

În 2012, o bandă de infractori a fost învinsă. Nu de oamenii cu principii solide care au votat contra, nu de intelectuali sofisticați care și-au pus zile în șir creierii pe moațe ca să argumenteze că boicotul sau refuzul unei teme de referendum e la fel de moral ca participarea la vot, ci de milioane de români pe care pur și simplu i-a durut în cur. Nu că sună bine?

În 2016, o comunitate de minți strălucite descoperă calea de la tehnologia care guvernează moneda virtuală la gestiunea automată și inteligentă a contractelor. Rezultatul se numește decentralized autonomous organization sau DAO. Aparent, gata cu birocrația. Dar, căci întotdeauna există un dar, și de obicei darul este foarte interesant, aflăm de la alte minți strălucite că nu tehnologia ne scapă problema binelui și a răului. Și mai mișto e ideea că tehnologia ar putea-o pune în evidență. Luați de ici prima obiecție împotriva primei implementări a DAO, citez:

The Affirmative Bias, and the Disincentive to Vote No

The current DAO has a strong positive bias to vote YES on proposals and to suppress NO votes as a side-effect of the way in which it restricts users’ range of options following the casting of a vote. Specifically, the current DAO restricts the ability of a token holder to split from the DAO once they have voted on a proposal until the outcome of the vote is determined. Thus, a voter who believes a proposal has negative expected value is in a quandary: they can split from The DAO immediately without taking any risk, or else they can vote NO and hope that the proposal fails to be funded. A NO vote is therefore inherently risky for an investor who perceives the proposal to be -EV, in a way that voting YES is not for a +EV voter. (*)

O demonstrație că, cel puțin uneori dacă nu cumva deseori, lupta nu este între da și nu, ci între da și indiferenți. Consecințele sînt vertiginoase, gîndiți-vă doar la probleme ca votul obligatoriu sau chestiunea spinoasă a militantismului. Am mai argumentat că ar trebui găsită o semnificație politică pentru indiferență sau refuz. Obligația de a te pronunța într-o chestiune numită abuziv publică mi se pare o intruziune inacceptabilă dacă nu criminală. Pentru că indiferența sau refuzul pot fi semnele indolenței condamnabile dar și formele libertății supreme. Adică, vedeți-vă de treabă, am chestii mai interesante de făcut. De pildă azi n-am chef să salvez balenele, am chef să mă bucur că e sîmbătă, să stau pe o terasă, să beau bere, să mă uit cum plouă peste verdeața care îneacă mizeria blocurilor comuniste din cartier și să meditez la o temă foarte plăcută: virtuțile durerii în cur și semnificațiile ei transcendentale.

.j

* - http://hackingdistributed.com/2016/05/27/dao-call-for-moratorium/

9 iun. 2016

Jemanfu despre morala alegerilor

nu ne facem lecțiile. elita educată luminată antisistem se repede la alegeri ca fata mare la măritat dar nu știe legi și organizare sau află prea tîrziu că are nevoie ele. sistemul e alcătuit din legi proaste și organizare proastă, dar asta nu înseamnă că legile sau organizarea trebuie ignorate doar așa că ai tu fițe antisistem. în definitiv te prevalezi de o experiență cu justiția, imobiliarul și d-astea, adică chestii grele.

nu-mi vine să cred că un matematician strălucit și un tip legalist nu a fost în stare să construiască un dosar solid cu date fiabile și s-a dus cu o plîngere ridicolă bazată pe o corelație neinvestigată. asta pe lîngă faptul că a pus pe jar tot febeul dar l-a durut doar ce-l privește. mai avem de lucrat la școala românească.

morala e tristă: cum mai poți să spui că poporul e dezinteresat și nu participă cînd tu nu-i oferi o minimă garanție că o să-i aperi votul? cum te uiți în ochii votantului tău cînd știi că n-ai fost în stare să ții cu dinții și cu excelul de votul lui? dar, mai ales, cum te uiți în ochii oamenilor tăi, ăia care au rămas în secții pînă la capăt, activiștii care au muncit pe ruptelea în campanie, organizațiile partener care te-au susținut, nu neapărat politic, dar te-au sprijinit logistic? cînd tu alături scapi lucrurile din mînă și oamenii pleacă la pufuleți și bere? cum te crezi mare lider nouvelle vague dacă tu faci exact ce s-a făcut 70 de ani în țara asta, adică s-a irosit efort uman? că asta e diferența, dincolo efortul e prețuit, aici a fost mereu gratis și, prin urmare, irosit grațios de niște oameni care se cred șefi.

.j

peseu. totuși, BEC o freacă nepermis și se acoperă cu justificări. e drept că legal nu-l poate obliga nimeni să renumere voturile dintr-o secție, dar nici nu cred că îl poate împiedica cineva. după părerea mea, cea mai mare ofensă publică nu e să palmezi 15 milioane de la buget, ci să furi un vot. un om care fură un vot cu intenție demonstrabilă n-ar trebui să mai vadă cerul albastru și iarba verde toată viața. furtul unui vot e calea cea mai simplă către milioanele alea. dacă aș fi șeful BEC și aș avea cea mai mică suspiciune, aș număra zi și noapte voturile din cîteva secții, din pură curiozitate personală.

încă un peseu. nu-i pot face vină doamnei Armand, a picat în afacerea asta ca musca în lapte. eu sînt de atîția amar de ani pe aici și tot mă surprind unele lucruri. ba aș zice că învață repede. domnul Nicușor Dan ar trebui să-și cumpere un caiet studențesc și un pix, să se așeze în băncuță, să ia notițe și să nu se mai creadă salvatorul cuiva că deocamdată n-a reușit decît să bage în căcat niște candidaturi promițătoare prin lipsă de rigoare, habarnamism politic și managerial și egoism feroce.