30 mai 2016

De ce cred că POL - Tîrgu Mureș

Argumentația e cam cu furca, dar nu am timp să o (a-)sortez.

Au o experiență considerabilă în a monitoriza problemele comunității.

Cînd vorbesc despre soluții, se uită în vest, de unde avem doar de învățat.

Au o propunere generoasă și liberală, în care ești în primul rînd cetățean al urbei și abea după aia ești arondat unui grup etnic sau ideologic.

Au instinct politic, păstrează un contact bun cu tot ce ar putea aduce valoare în comunitate, indiferent de afilierea politică.

Știu ce e aia management, majoritatea proiectelor lor sînt punctuale și gîndite în termeni de fezabilitate și resurse.

Sînt pragmatici, în virtutea cîtorva puncte de mai sus. Da, au un adversar, dar nu tranșează etic problema. Lucrurile se rezumă la numere.

Au o filozofie de învingători. Să le ție Dumnezeu năravul.

Comparativ, ceea ce văd la București e un grup de oameni pe care îi stimez dar care se irosesc într-un efort fără orizont și fără speranță. Recunosc, capitala e altceva, dar e doar de învățat de la POL, dacă vrem.

ps. pentru conformitate:
http://oameniliberi.com/

.j

22 mai 2016

Cumințenia politicii...

...se numește subsidiaritate.

Tot citesc diverse justificări pentru sau contra participării la subscripția publică pentru Cumințenia pămîntului. Toate mi-au plăcut și din toate am aflat cîte ceva. Mai puțin cele cîteva care percepeau problema în termeni principiali. Sînt o sumedenie de detalii insuficient lămurite de inițiativa domnului Vlad Alexandrescu, dar o bună parte țin de un context legislativ și administrativ care nu poate fi abordat pieptiș. Nu-mi plac consecințele clasificării patrimoniale, cred că mai curînd mobilitatea e o valoare a culturii. Mi-ar fi plăcut mai tare ca inițiativa să vină de la public iar prețul să fie mai ca la piață. Nu mi-a fost foarte drag avansul achitat din fonduri publice. Aș fi preferat să fie stipulat clar că dacă nu adună suma, tranzacția cade și banii sînt returnați. Rămîne în sarcina celor care se împiedică de astfel de obiecții să explice cum ar fi făcut ei mai bine, într-un guvern fără susținere parlamentară și care la toamnă pleacă acasă.
Încerc să iau partea plină a paharului. Nu știu alt proiect public postdecembrist la care să fi fost invitați să participăm direct și să votăm cu banul. Oferta domnului Alexandrescu mi se pare de nerefuzat. Îmi place inclusiv că e în zona culturii, adică departe de urgența zilnică, dominată de emotivitate. E foarte bine că votăm cu bani, indiferent de resorturile interioare. E foarte bine că putem să nu votăm cu bani și să spunem de ce. E minunat că putem fi indiferenți și că n-avem nimic de spus. În formularea subscripției publice, proiectul nu e naționalist pentru că spune că dacă vă iubiți patria, așa cum declarați, ar fi cazul să puneți nește bani aici. Proiectul nu e nici etatist, pentru că spune să nu așteptăm să finanțeze statul tot.
Spre deosebire de alții, eu cred că e foarte bine că există indiferenți, nu înțeleg de ce ne-ar interesa pe toți un bărbos gay exilat la Paris care a dat peste cap sculptura. Chestie de subsidiaritate. Subsidiaritatea e atunci cînd inițiativa, decizia și finanțarea se opresc și se gestionează la nivelul comunității interesate și afectate direct de fenomen. Nu există cultură de stat. Un bun ministru al culturii nu poate face mare lucru pentru cultură. În schimb, un ministru rău o poate exila sau o poate ucide.
Contribuabilul de mine mi se pare cîștigat în orice situație. Dacă proiectul iese, a ieșit pentru că a fost susținut mai curînd de public și mai puțin de jumătate guvern. Dacă proiectul nu iese, nu iese pentru că publicul nu are chef de toate fanteziile guvernului, care guvern ar trebui să fie mai precaut. A, de ce nu a scăzut domnul Alexandrescu taxele? Păi, d-aia, că a fost un amărît de ministru la Cultură, nu Dan căpitan de plai. Dovadă că a fost obligat să plece după cîteva luni. După ce dai bani sau nu dai sau ești indiferent la cîteva proiecte de-astea, ai toate motivele să pui în chestiune sistemul de taxe.
Cred că e o bună pentru că e o idee subversivă. Votați pentru, votați contra, fiți indiferenți. Dar susțineți ideea subsidiarității, care vă permite să votați pentru sau contra sau să vă abțineți cu consecințe predictibile la buzunar. O guvernare bună înseamnă taxe minime plus proiecte publice finanțate prin subscripție publică.

.j

13 mai 2016

poveste de alegeri

motto: „circumscripția mea electorală / e la țară”

îmi plac foarte mult alegerile la sat, cred că mă duc să votez și anul ăsta. se dau mici și bere și, fiind bun prieten cu gratargiul, mănînc pe săturate. ba chiar pot mănînca de la toate taberele, lucru absolut interzis localnicilor. pentru ei loialitatea e absolută, toți sînt arondați unui centru de putere de care sînt dependenți economic și nu au voie să calce strîmb.

de fapt îmi plac alegerile pentru că, în perioada electorală, oamenii devin foarte pasionați, cel puțin în satul meu. e chiar mai mișto decît pe facebook. în toate casele se discută politică. taberele se privesc cu suspiciune, la ultimele alegeri s-au organizat patrule pe străzi :) ăsta e un motiv serios să cred că, cel puțin acolo, alegerile sînt corecte. dacă ai fi bănuit că ai umblat la voturi cred că ți-ar da foc.

satul e vizitat de puternicii de la județ, care-și susțin candidații. doar că oamenii știu că e de ocazie, știu foarte bine că sînt ignorați 4 ani de zile. neimportant, de fapt nu așteaptă mare lucru de la ei. doar constată și judecă.

la alegerile trecute m-a chemat un prieten să-i ajut să-l schimbe pe primarul pedelist. nu puteam să-l refuz. pedelistul era un tip destul de ok, doar că vîslise din greu la fonduri europene printr-o asociație controlată de oameni din primărie care încasa subvenția pe terenul comunal. dar nu ăsta a fost principalul reproș, că omul trăise bine mersi două mandate. din cîte am înțeles, era divorțat și pripășise o domnișoară cam prea tînără la o cabană de vînătoare pentru elita de partid și de stat. ei bine, se pare că gestul a fost considerat inacceptabil. să nu-mi ziceți că nu vă place :)

dar clou-ul a fost decizia asupra noului ales. candidatul pesedeului era un fiu al satului, comersant înstărit și ins cu care mă puteam înțelege. candidatul penele era un tip dintr-un oraș apropiat despre care nu se știa mare lucru. pesedeul are prin partea locului o susținere masivă. doar că, dincolo de înțelegerile useliste de la centru, au contat rivalitățile de clan. din cauza neînțelegerilor a fost cît p-aci ca vechiul primar să mai cîștige un mandat. am aflat ulterior că cea mai tare familie din sat, tradițional pesedistă, votase cu peneleul. nu mi-a venit să cred, pierdusem alegerile :)

mi-e tare drag de prietenii mei din sat și de toți oamenii ăia care nu merită să fie tratați așa cum sînt tratați. de descurcat, se descurcă singuri. poate ar trebui doar să-i ajutăm să-și educe copiii mai bine. nu știu cum, la asta mă gîndesc de 20 de ani și nu știu cum.

.j