16 dec. 2013

Cazul Schuster vs Chevron: de ce este el important și în același timp o falsă dilemă

A aborda subiectul de pe poziția eventualei mele simpatii pentru Willy Schuster și pentru viața tihnită la țară mi se pare o eroare gravă. Așa cum la fel de puțin important e faptul că dl.Schuster are păreri despre gazele de șist cu care se ocupă Chevron, în timp ce Chevron pare a ignora complet pătrunjelul domnului Schuster. Dacă e să mă întrebați, ambele poziții sînt legitime, cel puțin atîta timp cît se manifestă doar la nivelul discursului.

Definitoriu pentru cazul de față sînt raporturile cu statul. Statul le-a promis ambilor cîte ceva, în calitate de subiecți de drept și plătitori de taxe. Judecînd după evenimentele din ultimele zile, nu mai e deloc clar nici ce le-a promis și nici dacă mai are de gînd să se țină de cuvînt. Și asta e într-adevăr o chestiune de interes public.

Ceea ce aparent e foarte limpede e că cetățeanul Willy e mult mai slab decît statul, pînă într-acolo încît acesta din urmă nu ezită să-i spargă nasul. În același timp același stat e la fel de slab în fața lui Chevron, din moment ce e dispus să își abandoneze cetățenii, proprietatea lor și, implicit, misia lui de stat în fața unui interes particular. Pe scurt, cel puțin în cazul de față, Chevron e considerabil mai egal în fața statului decît cetățeanul Willy Schuster și poate să-i facă praf tarlaua cînd vrea. Mi se pare inacceptabil, la fel cum inacceptabil mi s-ar părea ca dl.Schuster să oblige Chevron să se lase de gaze de șist și să se apuce de plante medicinale. Și asta nu e nici vina lui Chevron și nici a lui Schuster. E exclusiv vina statului, care e slab nu doar cînd se gudură în fața banului, ci și - sau mai ales - cînd decide să-l cotonogească pe Willy pe motiv că e mai tare decît el.

E un exemplu simplu și simptomatic despre cum statul și-a abandonat rolul de arbitru într-un joc în care toți participanții ar trebui să fie egali. Arbitru înseamnă reguli și statul român pare a fi uitat complet chestia asta. De fapt n-a uitat, ba chiar a început să-i placă, pentru că poate fi profitabil să fii arbitru. Îl poți favoriza pe Willy cînd ai nevoie de votul lui și pe Chevron cînd ai nevoie de banii lui. Dar asta înseamnă coruperea ideii de arbitraj. Nu-i nimic, cu puțină imaginație redefinești corupția și spui că toți ceilalți pot fi corupți numai tu nu. Tu, statul cel mare și tare, poți eventual să fii neatent.

Un stat bun e un stat în care putem trăi și putem să ne vedem de ale noastre și eu, și voi, și Willy, și Chevron, atîta timp cît respectăm regulile și sîntem penalizați cînd nu le respectăm. Un stat bun e un stat constituțional iar România pare a nu mai fi un stat constituțional. Din acest motiv nu cred că există un caz Schuster contra Chevron. Există doar un caz al meu, al vostru, al lui Willy și al lui Chevron împotriva statului.

.j


Trimiteți un comentariu